Navigatul pe net este pentru mine sursă de informare, și ieri am ajuns la Estonia, sărind din câțiva pași în căutarea lemnului. Am găsit un depozit la Turda care vinde cherestea și elemente de lemn derivate după prelucrarea primară, ca distribuitor al unui producător estonian.
Am mers pe fir, căutând firma și am rămas impresionat de calitatea oferită, de fabrica modernă de unde vine lemnul, concomitent cu mirarea că găsim lemn de calitate bună, la prețuri decente, provenite dintr-o țară foarte mică, care exportă sub 20 % din volumul de lemn din România, dar care are peste 50 % din suprafață acoperită de păduri.
Apoi am citit mai multe detalii despre Estonia, despre ce oferă și am rămas blocat la partea de turism. Pe site-ul oficial , incredibil de bine făcut am găsit imaginea de mai jos, iar de aici s-au scurs 40 de minute de răsfoit paginile.
Nu mai știu statistica de azi, dar în urmă cu ceva timp știam că România are 1/2 din locurile de cazare ale Cehiei și 1/10 din cele pe care le găsești în Croația. N-aș vrea să dau de pământ cu moralul comparându-ne cu Estonia.
O țară fără deficit bugetar, cu o administrație foarte eficientă și digitalizată, cu o suprafață de 6x mai mică ca a României și o populație totală cât angajații în administrația publică din țara noastră, majoritatea concentrată în capitală … Estonia pare un colț de Europa nedescoperit dar fascinant. De ieri studiez cum să îmi organizez o excursie și ce să fac acolo. Caut locuri de cazare, compar cu ce văd la noi și simt o mâhnire, comparând obiectiv.
Oamenii care le gândesc strategia de turism or fi mâncând altceva, poate umblă la alte școli. Vedeți și voi al 5-lea sezon de mai sus? Se poate face click pe imagine și vedeți detalii, dar să nu vă plângeți că a zburat timpul.
Al 5-lea sezon este din final de Martie – început de Aprilie, când se inundă luncile râurilor. Ideea de a închiria o canoe sau o barcă, cu sau fără ghid și să hălăduiești prin păduri inundate creează o ocazie aparte de a oferi experiențe turiștilor.
Soomaa Puhkeküla – Estonia
Imaginile de mai sus găsite la Soomaa Holiday Village m-au uns pe suflet. Mă gândesc la Maramureșul meu istoric, care se estompează după case portocalii cu garduri de inox, unde avem pretenția să vină turiști să vadă biserici din lemn, dar satele năclăite de clădiri particulare sau publice hidoase îi bulversează pe cei care se așteaptă la tradiții. Ar trebui să-i plimbăm la noi cu un autocar cu storurile trase, să vadă Mănăstirea Bârsana, apoi Cimitirul Vesel și tot așa, pe sărite, să nu se uite pe geam afară.
Nu m-a împins nimeni să laud Estonia, o fac din convingere. Mai multe detalii poate descoperi oricine, dacă vrea.
Și da, se vinde lemn estonian în depozite românești. Cu clasa de rezistență C24, cum căutam acum 3-4 ani și n-am găsit disponibil. Voi merge să-l văd, poate pentru proiecte similare cu sera construită anul trecut.
