Am ales naiul gândindu-mă cu drag la instrumentele muzicale din lemn și la povestea lor. Eu fac mentorat pentru voluntari străini veniți în stagii EVS în România. Când pleacă acasă, le ofer cadou de rămas bun, naiul. Mi se pare cel mai potrivit cadou, alături de straița maramureșeană ori clopul. Ca să îi spun bine povestea, am pus pe fundal o melodie cântată la nai de Gheorghe Zamfir. Pentru inspirație!
Contrar credinței multora dintre noi, naiul nu e specific țării noastre. Cert este că al nostru se deosebește de cel întâlnit în celelalte țări prin faptul că tuburile sonore care îl compun sunt lipite într-o linie ușor concavă, în ordinea lungimii lor. Îl întâlnim în Munții Anzi, Oceania și Africa de Est. Naiul se acordează prin ceara de albine care se introduce în tuburi. Cu cât mai multă ceară are un tub, cu atât mai mare este înălțimea sunetului corespunzător acelui tub. Pun pariu că nu știați asta…
La Tomis și Calatis, în mormintele datând din epoca elenistică și romană, au fost descoperite inele pe care erau gravați fauni cu nai. În Oltenia, s-a descoperit un basorelief dăltuit în peretele unui sarcofag din epoca romană care îl înfățișează pe zeul Pan cu un instrument asemănător celui din zilele noastre. Coborât din mitologie, Pan, fiul lui Hermes și al Dryopei, era socotit drept protector al turmelor si pastorilor. [sursa]
Povestea lui e veche, și-a fost alături de om ca să-l ajute să-și exprime dorurile și bucuria. Naiul profesional se face din bambus, dar amatorii îl pot face din cireș, trestie, soc, prun sau salcâm. Se pare că socul oferă cel mai frumos sunet, pe când trestia poate înlocui cu succes bambusul.
Naiurile pe care le cumpăr eu din magazinele de suveniruri sunt pictate, sculptate, desenate, înfrumusețate ca și un cadou. Naiul maestrului Gheorghe Zamfir e înfrumusețat și completat doar de cântecul lui.
Din drag de măiestrie!
