Între cele 3 tipuri de cutii nu apar diferențe constructive, deși caritate este starea interioară la care se face apel de fiecare dată când ne întâlnim cu o cutie care în capac are o fantă. Dacă are lacăt sau nu, dacă conține bani, valori sau doar hârtii, este irelevant. Cutia pentru vot este foarte similară, însă cred că prima a fost cea de la biserică, pentru banii cuveniți susținerii financiare a locașului de cult.
Mi-amintesc fără a fi bigot relativ la religie, un banc despre 3 preoți, unul catolic, altul ortodox și cel evreu care discută despre cum împart banii strânși în urma donațiilor la cutia milei: Cel catolic spune că desenează un cerc, arunca banii în sus, ce pică în cerc este a lui Dumnezeu, ce e pe dinafara rămâne bisericii. Preotul ortodox spune că face la fel, dar împarte invers, cei din cerc rămân bisericii. Evreul, zâmbește și le povestește metoda lui : Arunc banii în sus, ce-i trebuie la Dumnezeu păstrează, ce cade înapoi, merge la sinagogă.
Mila este cel mai josnic sentiment pe care cineva îl poate genera din partea semenilor săi și nu-mi doresc vreodată să simtă milă pentru mine cineva. Compasiune, empatie, bunătate de aici putem vorbi despre cuvinte asociate pentru a genera caritate. Dex-ul descrie pentru caritate următoarele – oferirea voluntară de ajutor persoanelor care au nevoie, ca act umanitar. Definiția care spune ” Atitudine miloasa, plină de generozitate față de cineva” este cu totul altceva, aici pare că deja e vorba de bani și milă. Poate cutia milei nu este caritate, este milă generoasă.
Zilele trecute m-am oprit pe stradă, în fața grădiniței uitându-mă mirat la un teanc de 10 lei, scăpaț de cineva din greșeală pe jos. M-am uitat în toate părțile sperând să văd pe cineva din apropiere că face gesturi care să pară că se caută de bani, în buzunare, poșeta, însă nu era nimeni. O doamnă în vârstă cu un copil de mână, care mergea spre grădiniță, s-a apropiat, a văzut că mă mir la banii de pe jos, s-a aplecat și i-a strâns apoi s-a întors către mine spunându-mi că îi duce la intrarea în grădiniță să îi lase cuiva ca să întrebe cine reclamă că i-a pierdut. După câteva zile m-am întâlnit cu doamna din nou și m-a abordat ca sa-mi spună ce a făcut cu banii, să nu cred că și i-a însușit. I-a predat la administrație, explicând de unde îi are. Câțiva din apropiere, auzind întâmplarea s-au și grăbit să sfătuiască și i-au sugerat ca din bani, prima dată să meargă să lase la biserică 100 de lei, apoi cuiva sărman de pe stradă și dacă rămân să îi doneze grădiniței.
M-a pufnit râsul la soluția asta. Banii au rămas la administrație și în ziua următoare, aceeași doamnă m-a interpelat din nou să-mi spună ce s-a întâmplat cu ei. Directoarea i-a comunicat că i-a băgat în fondul grădiniței și pentru că au avut nevoie de ceva ustensile la bucătărie, au cumpărat ce le lipsea, printre care un polonic. Toată povestea este hazlie, am asigurat-o pe doamnă să stea liniștită, ca nu mă preocupă ce a făcut cu banii și nici nu o suspectez de ceva ne-ortodox. Polonicul mi se pare foarte potrivit ca destinație pentru bani, chiar cred că cel ce a pierdut banii a făcut un act de caritate neintenționat, însă în gândul meu i-am cerut Universului să-i dea în compensație ceva bun, pentru că din banii acelui om s-a făcut o faptă bună. Dacă ajungeau la biserică nu cred că se cumpăra un polonic.
Tâmplarii construiesc cutii, unele cu fantă deasupra ca să poți băga ceva în ea. De regulă au destinația spre spațiile de cult, ceea ce mie nu-mi încântă sufletul. George Carlin spunea o frază adevărată – Dumnezeu este atotputernic, atoateștiutor însă bisericile au o problemă, nu prea se descurcă cu banii și au nevoie de mai mult. Cutiile pentru caritate ar trebui să fie în fața azilelor de bătrâni, caselor de copii sau cantinelor sociale. Aici nu se promite nimic, iar soarta semenilor noștri e mai puțin relevantă față de promisiunea neconfirmată de nimeni.
Votul politic este la fel, nu pui bani, dar pui speranțe într-o cutie. La fel ca banii hârtia cu votul dispare într-un neant și doar ni se comunică de oameni corupți sau cu colegi anchetați de DNA rezultatul numărătorii. Nu-mi plac cutiile cu fantă, se pare că generează neîncredere.
Merită să citești și – Donație pentru biserica – de ce să o faci dacă nu ești religios?
Ba nu, sunt două feluri care sunt în regulă, cele pentru reclamații și cele cu destinația de pușculiță. Pentru bani, monede de valoare, cum se foloseau pe vremuri pentru păstrarea banilor nu se mai folosesc, cardul a înlocuit numerarul, care inlocuise la rândul lui cu bancnote de plastic monedele din metale prețioase. Numismatica a rămas singura utilizare cu monede. Și cutiile de mărunțiș unde copii strâng bani, din resturile colectate când merg cu părinții la cumpărături.
Caritate … despre asta vorbeam. Dați din suflet, cui simțiți că are nevoie cu adevărat de ceea ce îi oferiți.
Eu cumpăr mâncare celor nevoiași, bani dau doar muzicienilor stradali.
Cu drag, de suflete curate, pentru curățenie sufletească de care avem mare, mare nevoie.
