Mi-am pus întrebarea de ce cumpără oamenii produse de care n-au nevoie sau pe care le dețin deja. Sunt agasat de reclamele care te îndeamnă să cumperi de parcă achizițiile n-ar fi făcute pe bani și banii limitați ca număr de venitul fiecăruia. Parcă e un sport, o competiție de irosit zâmbete, la care se premiază cel care zâmbește continuu și fără efort. Publicitatea online a transformat calculatorul într-o mașină de cumpărături. Eu prefer să mă informez din online și să aud o voce, cel puțin, pentru a mă decide.
Pe de altă parte achizițiile n-ar trebui făcute cu burta goală, la impulsul de moment, motivat de o fotografie, de o reducere, de oportunitate. De ce cumpără oamenii totuși mai mult decât au nevoie și ce anume îi determină să facă asta va fi în continuare o dilemă. Trăim vremuri în care cu suma potrivită se poate cumpăra orice. Piețele sunt deschise, competiția pentru deschiderea portofelelor acerbă, varietatea … diversă.
Cred că un motiv care ar explica de ce cumpără oamenii produse de care n-au nevoie este lăcomia. Pancardele cu ”PROFITĂ ACUM!!” mi se par ofensatoare. Care om merge acasă la familie și anunță bucuros ” AM PROFITAT și eu azi la magazin!” Dexonline explică -” (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora)” Când profitatul se referă la stari impersonale e în regulă, de timp, de vreme, dar dacă adresezi unui om îndemnul de a profita, treci peste moralitatea lui și-l împingi să dea frâu liber avariției, lăcomiei, deciziilor impulsive, nesusținute de rațiune.
Nu-s singurul care reacționează ciudat la reclame.
Necesitatea este o justificare firească a unei achiziții. Eu vând mobilă, mese și scaune și corpuri de stejar, prezentate pe www.mobelamadeus.ro . Nu cred că e normal ca o reducere de preț să facă declick-ul dintre nehotărât și decizie fermă de achiziție. Cineva care n-are nevoie de o masă sau scaune nu va cumpăra doar că e mai ieftin, 2 la preț de una, sau alte artificii comerciale de promovare. Când alegi stejar masiv, te aștepți să primești o calitate, un minim de condiții, egale cu durata de exploatare scontată. Mi-a luat timp să înțeleg că există și mobilă ce se dorește funcțională o perioadă scurtă, 2-3 ani și e apoi aruncată ca un PET.
Chiar mă întreb oare dacă cineva mai are idee cât e prețul real, onest al unui produs de larg consum? Să zicem un tricou, simplu de bumbac. 20, 50, 150, 400 de lei? Ce justifică diferențele? De la 20 la 50 de lei pot accepta brandul, locul achiziției, cheltuieli de transport, dar mai mult nu pot înțelege.
Sosul Tabasco se face pe insula Avery, Louisiana, acolo e îmbuteliată fiecare sticluță din lumea asta, pe care o găsești pe raftul din Vancouver, Cape Town sau Kamceatka. E logic să aibă diferențe de preț, cauzate de logistică. Dar nu prea are. Câte astfel de produse fără concurență puteți enumera?
Așa că pentru achizițiile de necesitate, justificate de o nevoie reală, cred că informarea este vitală, cunoșterea caracteristicilor produsului, opinii, recenții, identificarea firului cât mai scurt de la producător, dacă e posibil chiar direct. Cereți unui prieten expertiza pe domenii care nu vă sunt familiare, folosiți mediul online pentru a acumula cunoștințe, mai ales pentru produse cu valoare ridicată. Puneți-vă întrebări dacă e prea ieftin, prea bun să fie adevărat nu e un sofism. Sunați, vorbiți, interesați-vă, nu vă fie lene să construiți încredere în viitoarea achiziție.
Shopify spune că oamenii preferă să cumpere din țara lor și în moneda lor națională, fără însă a neglija numărul celor care caută surse aflate la distanță și sunt maleabili în privința valutelor.
Eu știu de ce cumpără cineva un produs fabricat la Baia Mare, din catalogul Mobel Amadeus.
Pentru încredere, doar atât.
