Datele sunt următoarele – Great St. Bernard Pass este trecătoarea Saint Bernard dintre Alpii italieni și elvețieni, situată foarte aproape de Mont Blanc.
Romanii au construit acolo un templu pentru Jupiter, iar timpul a adus la ruinele acestui templu, 1000 de ani mai târziu, pe un anume Bernard of Menthon. Acesta a construit un punct de salvare și o mănăstire pentru a ajuta trecătorii care se încumetau să traverseze Alpii vestici, oferindu-le popas și intervenind în salvarea celor surprinși de avalanșe.
În timp, grupul de călugări s-a preocupat de continuarea acestei ocupații statornicite de Bernard, ajungând să-l canonizeze și să-l sanctifice, după 600 de ani. Ajutorarea călătorilor care erau surprinși de avalanșe a fost mai departe scopul locașului. Pentru aceste salvări s-au folosit câini, care cu ajutorul mirosului puteau identifica victimele mult mai rapid.
Încrucișările de Mastiffi italieni cu câini de munte locali au dus în timp la separarea unei rase ce poartă numele Saint Bernard începând cu anii 1900. Au participat mai multe rase de câini la selectarea exemplarelor ce au dus la apariția rasei Saint Bernard, printre care și Marele de Pirinei,. Marele Danez, Bulldogi sau NewFoundland ( cunoscuți mai mult ca Terranova).
Primele denumiri ale canisei întreținute de călugări atribuiau acestor câini numele de Câini Sacri, Mastifi Alpini, Câini de Alpi. La 1880 s-a decis atribuirea numelui de Saint Bernard acestei rase.
În povestea adevărată apare acum și Sir Edwin Henry Landseer – care la 17 ani era pasionat de pictură și înfățișează într-un tablou doi mastiffi alpini salvând un om surprins de avalanșă. Unul dintre căini latră ca să atragă atenția salvatorilor, iar cel de-al doilea linge mâna celui rănit pentru a-l reanima. Totodată, al doilea câine are la gât un butoiaș din lemn, cu brandy – presupunând că alcoolul l-ar fi ajutat pe cel de sub zăpadă să se încălzească. De la acest tablou se presupune că a pornit totul, Landseer fiind englez, munca lui artistică apreciată, societatea britanică avidă de istorisiri despre călătorii și ținuturi primejdioase.
Notez faptul că de atunci, chiar dacă este dovedit științific că alcolul face mai mult rău la hipotermie decât bine, mitul s-a perpetuat, a fost considerat cu siguranță inofensiv, drăguț chiar. Se produc astfel de butoiașe din lemn, iar câinii Saint Bernard fotografiați în cele mai superbe ipostaze au emblema elvețiană totdeauna aplicată pe acest ” Saint Bernard Keg ” La aproape 100 de dolari, la numărul mare de împătimiți ai rasei Saint Bernard este un accesoriu foarte cumpărat, folosit în proporție de 100% cu alte scopuri decât cel declarat ca simbol. Dogarii ce-l produc au intuit bine perpetuarea simbolului și azi este un fapt ce există fără intenția de a fi demontat ca justificare istorică.
Cred că toți cei care dețin un ”Beethoven” și-ar dori un astfel de butoiaș, zăpadă nesfârșită și o sanie care să fie trasă de un câine fericit, cu copii chiuind.Este știut faptul că acești câini sunt extrem de afectuoși cu copii, permițându-le să se joace în orice fel cu ei, mai docili ca cea mai îngăduitoare doică. Când însă sesizează cea mai mică amenințare la adresa copiilor pe care îi păstoresc îi protejează foarte posesivi.
Ca să știți!
P.S. Lucrarea unui conațional de-al nostru m-a făcut să public acest articol, pentru că scria despre câinele lui Saint Bernard care a avut astfel de butoiașe, de când era mic, proporționale cu talia. Acesta, de mai jos, este ultimul.
Cine deține un Saint Bernard, ne poate confirma cele de mai sus?
