Povestea scarii din fier forjat cu trepte de lemn

Povestea scarii din fier forjat cu trepte de lemn mi-a ajuns sâmbătă dimineața pe e-mail de la un cititor, o doamnă mai exact care nu a dorit să se semneze în articol. Sper să reușesc să o conving să repete această ispravă, pentru că mie personal mi-a plăcut teribil. Aveti mai jos textul integral scris de ea.

Calin,

Am citit ieri in blogul tau un mesaj de acum doi ani despre lemn masiv si fier forjat. Si eu am considerat intotdeauna ca aceasta combinatie este una foarte fericita, incepand cu portile grele ale cetatilor si ajungand pana la obiecte de dimensiuni relativ mici de mobilier din ziua de azi. As vrea sa-ti povestesc despre scara casei noastre care a fost unul dintre proiectele mele.  Sper sa nu te plictisesc.

Aveam nevoie de o scara exterioara care sa duca la intrarea de la etaj si m-am gandit sa fac ceva deosebit si nu doar niste banali stalpi verticali sub placa de beton si o scara ‘turnata’ care sa duca la etaj. Am cautat indelung pana l-am gasit pe inginerul care s-a specializat in fier forjat.  Am discutat impreuna modalitati de executie a unei scari frumoase. Vroiam un design in care greutatea din partea de sus sa se descarce într-un mod fluent pe picioarele scarii…cam in stilul turnului Eiffel.  Domnul inginer mi-a desenat o linie de structura pe care o putea realiza din fier forjat, iar restul…l-am desenat eu.  In imaginile de mai jos iti voi arata proiectul Scara care imi este foarte drag.

M-am gandit la o balustrada florala si cursiva si am ajuns la desenul de mai jos.

Apoi, la sugestia de structura a inginerului am hotarat forma aceasta care lasa liber tot spatiul de sub podestul de la etaj, este foarte rezistenta, dar supla in acelasi timp desi foarte grea. Elementele structurale laterale ale scarii mi le-am imaginat ca niste copaci care sustin scara cu ramurile lor.

Intr-una din zile, inainte de montajul scarii, am mers la atelierul de fier forjat al inginerului, undeva langa Bucuresti, ca sa ma asigur ca este ceea ce doresc si in mare parte am putut vedea puzzle-ul care urma sa devina scara. Am fost foarte incantata de ce am vazut si abia am asteptat sa vina sa ne-o monteze.

…talpile au fost fixate bine…

…suporturile metalice pentru viitoarele trepte de lemn au fost sudate perfect orizontal…

Si pentru ca inca nu aveam elementele de treapta, am profitat provizoriu de dulapii folositi de constructori la schele (casa fiind inca in constructie) pentru a confectiona trepte de lemn.

E adevarat ca erau plini de beton si praf…dar acesti dulapi ofereau o „calcatura” foarte confortabila si sigura. Unul dintre elementele esentiale dupa parerea mea la o scara, ca sa fie comoda, este latimea pasului treptei si apoi al doilea, bineinteles inaltimea treptei care daca e putin mai mare decat ce trebuie sa fie, scara devine foarte incomoda si neplacuta. Pentru ca sotul meu are 45 la picior era necesar sa fac niste trepte late si puternice, demne, de altfel, de o scara atat de mareata.

Mi-am amintit ca am citit tot intr-o istorisire de-a ta despre faptul ca bradul nu este considerat o esenta prea deosebita pentru ca suntem prea obisnuiti cu el, il vedem prea des. Asa este. Dar, asta nu-l face cu nimic mai putin important. Usurinta de prelucrare si rezistenta lemnului de brad la intemperii a dovedit varietatea intrebuintarilor lui. Asadar, m-am gandit ca decat sa incerc sa gasesc o solutie mai pretentioasa pentru trepte as putea sa slefuiesc „resturile de schele” devenite trepte…Surpriza! Frumusetea lemnului de sub praful de ciment a iesit la lumina zilei. Era o încântare, spune si tu…nu-i asa?

Apoi le-am tratat, le-am lacuit si a iesit ceea ce se vede … exact ce-mi doream un aspect rustic, nepretentios, dar cald si primitor…vara ai un sentiment placut cand calci cu talpile goale pe trepte de lemn …

Iarna aceste trepte de lemn rezista la zapada, desi trebuie curatate, e adevarat, dar imaginea pe care o ofera e de poveste.

Urmatorul pas a fost pavarea curtii la care am folosit un alt element drag mie si folosit des in casa noastra: piatra.

Dar asta poate fi o alta poveste…

De prin România, scris de o doamnă, pe care am invitat-o să devină coautor al acestui blog. Aștept din partea tuturor care cred că vor și pot să ne scrie despre orice le place fabricat și din lemn, să o facă, îi asigur că le voi publica articolele.

Cu drag, de lucru bine făcut.