Scândura de stejar cu puțină zăpadă

N-am prea avut zăpadă anul acesta, însă am fotografiat ceva scândura de stejar, în stive, din cele lăsate afară, la detensionat natural.

Povestea lor e simplă, însă câți oare înțeleg logistica care duce la un blat de masă, cum sunt cele cu care echipăm produsele prezentate în catalogul online de mobilă din stejar Mobel Amadeus? Am avut azi un apel din partea cuiva care vroia un blat de birou, de 5 cm grosime, la comandă. I-am explicat omului ceea ce spun de fiecare dată când ni se cere așa ceva. Estetica e una, costul și realizarea efectivă este alta.

Grosimea mare a elementelor continue din care construim un blat de stejar masiv duce inevitabil la deformare. Deformarea este cu atât mai amplă cu cât scândura de stejar din care se construiește blatul este mai groasă. Deformarea apare doar pe lățimea blatului, nici un blat nu crește sau scade pe lungime.

Pentru a evita sau mai exact pentru a stăpâni stejarul, lăsăm scândura de stejar în stive circa 12 luni la detensionat natural. Asta va duce la crăpături, încovoieri, deformări ce sunt firești pentru un material viu, care a fost scos din structura unde era înainte. Un trunchi de stejar debitat, va întrerupe încrengătura fibrelor și va elibera forțe ce schimbă structura lemnului foarte repede. Dintr-un mc de scândura de stejar să consideri pierderi de 35-40% nu este exagerat. O fabrică poate optimiza aceste pierderi, folosind elementele de scândură rezultate din debitarea primară, cu dimensiuni atipice și reduse la alte părți din producție, când gama pe care o produce este diversificată.

Noi producem din piese de dimensiune mică, scurte ca lungime, mesele extensibile Provence și Madrid, unde cel mai lung segment are 1 m.

Altfel, dacă o fabrică de mobilă produce doar câteva sortimente și folosește să zicem doar elemente de lungime de 2 cm cu lățimi cuprinse între 6-20 cm, va avea pierderi mari la cherestea. Utilajele necesare eficientizării acestor rămășițe sunt scumpe și nu și le permite ușor orice producător. Să nu folosești aceste capete este pe de altă parte o risipă, care se răsfrânge în costul final de produs și generează o cantitate mare de deșeu.

La noi, la Baia Mare, nu se vinde și nu se aruncă nici un gram de rest de lemn. Toată această scândura de stejar care intră pe poarta fabricii iese doar finisată, în produs final, sau rămâne în depozitul de deșeu lemnos pentru a genera energie termică. Energia se folosește la încălzirea spațiilor de producție și la platanele preselor de panouri. Exhaustarea instalată la fiecare post de lucru duce tot rumegușul sau firisporul rezultat direct în silozul care alimentează centrala.

După detensionarea naturală timp de 12 luni scândura de stejar intră în uscătoarele alimentate cu energie tot de la aceeași centrală și stă acolo între 4-6 săptămâni. Când iese are umiditatea relativă între 8-10% și intră într-un proces accelerat de prelucrare până la produs finit. Aplicarea finisajului pe stejar trebuie făcută cât mai repede pentru a evita schimbul de umiditate cu mediul înconjurător. Piesele produse din scândură de stejar uscată, dar care a stat să zicem 2-3 săptămâni după ieșirea din uscător pot crăpa sau deforma. Scândura de stejar uscată natural, cum se cumpără din sate, din curtea omului, n-are cum să aibă stabilitatea necesară, pentru că nu ajunge la nivelul de 10% niciodată.

Dacă acceptăm că produsele fabricate dintr-o astfel de scândură vor prezenta fisuri, curbări sau vor deforma finisajul … este în regulă. Dacă aș produce ceva din lemn uscat natural l-aș finisa doar cu ulei. Chair dacă apar deformări, uleiul este impregnat în fibră și nu formează o peliculă casantă, la suprafață, ca și lacul. Uleiul poate fi re-aplicat peste un timp, dacă constatăm că aspectul nu ne este pe plac și necesită împrospătare.

Pentru cei care consideră costurile unor blaturi de stejar masiv prea ridicate, afirmând telefonic că sunt ” doar câteva scânduri, lipite acolo, nu-i mare scofală” le-aș spune să viziteze o fabrică de mobilă. Trebuie să vadă cu ochii lor parcursul lemnului de la scândură până la mobilă, cu o persoană competentă care să le arate de câte ori trebuie luată la mână o bucată de lemn până ajunge să fie acea piesă ce se lipește de alta. Să vadă și cât se pierde, grosier și la șlefuire, calibrare .. ce mașini sunt implicate … tot, și apoi să-și dea cu părerea la preț.

Am văzut blaturi din plăci aglomerate, PAL sau MDF, furniruite atât de bine, cu cant de capăt de fibră, și am stat să mă uit bine, dacă e masiv sau nu. Totuși … la cea mai mică zgărietură, acel blat e compromis …, și se aruncă, singura soluție este înlocuirea. Poți avea și o caroserie de Ferrari, cu motor de Audi, dar nu-i decât pe dinafară o umbră a mașinii originale. Cred că ce-i sub capotă, motorul este de fapt minunea, deci ceea ce nu se vede, dar se știe, simte și e sesizat imediat de cunoscători.

Imaginile de aici sunt de la noi din curte, așa arată lemnul înainte de a intra în uscător, cu deformări și imperfecțiuni ce ajung eliminate.

Așa bine ar fi fost să crape pietrele de ger, vreo 2-3 săptămâni. Am fi tratat și lemnul natural de cari și s-ar fi uscat de la frig cel mai bine.

Este scândura de stejar din Maramureș, județul campion al României la furtul de lemn, din păcate, conform ultimelor statistici din 2020. Mi se strânge sufletul de obidă, de jenă, de repulsie față de aceia care siluiesc pădurile. Am mai explicat că furatul lor dintr-o zi echivalează cu materia primă folosită de noi într-un an. Pădurea și lemnul din România în cifre

Nu știu cum au calculat prejudiciul de 15 milioane de lei la 100.000 de mc de lemn, eu n-am văzut buștean la 150 de lei mc nicăieri. Se fură cel mai mult rășinoase, este ușor de valorificat … avem cumpărători la negru și la alb, pe alese.

Să ne trezim, înainte să fure cortul de sub noi, ar fi bine …