Un model de scaun construit preponderent în zona englezească din perioada secolului 18 este cel cu spatar tip scara. Denumirea lui – Ladderback Chair – oferă foarte multe variante și modele construite de-a lungul timpului. Găsesc în zona magazinelor de antichități piese care valorează sume destul de importante. Să deții în casă un scaun cu spătar tip scară din 1730 achiziționat cu peste 1100 de dolari este o alegere care poate ține de excentricism, devreme ce același tip de scaun, cu vreo 200 de ani mai tânăr poate fi cumpărat de pe eBay cu 200 de dolari setul de 6 bucați.
Ideea de design este clasică, 4 picioare, spatar tip scară înalt peste medie și șezut din papură împletită. Formele derivate din scaunul clasic pot ajunge însă la valori scandaloase, unde doar semnătura designerului adaugă un 0 la sfârșitul prețului de 3 cifre. N-am crezut că văd bine, doar după ce am adăugat în coș produsele s-a confirmat că prețul pe bucată este corect.
Noi nu producem nici un scaun care să corespundă tipologiei scaunului cu spatar tip scara, doar modelul de scaun Dijon are partea superioară a spătarului prevăzută cu o degajare romboidală care poate fi atribuită unor modele originale din gama Ladderback. Cel mai comun se produce din piese strunjite și ranforsările dintre picioare sunt numeroase, pentru a stabiliza întrega structură. Legăturile ce dau numele scaunului, cele orizontale din spătar, se fabrică din piese cu forme vălurite, pentru a conferi personalitate. Pentru a duce mai sus nivelul clasei în care scaunul este încadrat, cel mai adesea se folosește stejar sau nuc, iar picioarele se sculptează la extremități.
Perioada în care se fabrica corespunde vremurilor când modelul de scaun Windsor era de asemenea apreciat la o cotă ridicată, cele două modele concurând în preferințele americanilor. Grupurile Amish și Shaker sunt cele care au meritul de a fi păstrat tradiția și continuă să producă scaune din ambele tipuri ca o afirmare a identității neschimbate de-a lungul secolelor.
Cu drag, de vremuri apuse.
